Hipertiroidismul apare atunci când în sânge există mai mulți hormoni tiroidieni, cel mai frecvent datorat producerii în exces de către glanda tiroidă. Mai rar se poate datora ingestiei crescute de hormoni tiroidieni (hipertiroidism iatrogen) sau distugerii celulelor tiroidiene (în acest caz distrugerea se poate datora unui proces autoimun, unor substanțe toxice sau unor agenți patogeni, fiind un proces limitat în timp).
Cea mai frecventă cauză de hipertiroidism este reprezentată de boala Graves Basedow.
Ce este boala Graves Basedow?
Boala Graves-Basedow (pe scurt Basedow) este o formă de hipertiroidism cauzată de o dereglare a sistemului imun. Organismul sintetizează anticorpi care interacționează cu tiroida și o fac să producă prea mulți hormoni tiroidieni. Tiroida nu mai este controlată de hipofiză și funcționează independent (ca și când ar fi defect termostatul dintr-o cameră și centrala ar continua să funcționeze chiar dacă este foarte cald în cameră). Pe lângă simptomele de hipertiroidism (oboseală, scădere în greutate, tulburări de somn, palpitații, tremurături ale mâinilor, transpirații excesive, intoleranță la căldură, probleme de concentrare și atenție, neliniște, nervozitate, stare de slăbiciune, tulburări de ciclu menstrual, scaune mai frecvente sau chiar diaree), pacienții cu boala Basedow pot să mai aibă în plus probleme cu ochii: senzație de nisip în ochi, hiperlacrimație, pleoape umflate, roșeață, exoftalmie ( “ieșirea ochilor”).
Diagnosticul se face prin determinarea nivelului de hormoni tiroidieni din sânge și al nivelului de TSH (hormonul secretat de hipofiză).
În hipertiroidism, TSH-ul este mai mic decât normal, hipofiza încercând să-i semnalizeze tiroidei că nu mai este cazul să producă hormoni tiroidieni. T3 și T4 pot să fie normali (așa numitul hipertiroidism subclinic) sau crescuți, moment în care de obicei apar și simptomele.
Pentru a confirma boala Basedow se pot determina în sânge nivelul de anticorpi care stimulează tiroida (TRAB). Cu cât nivelul este mai mare cu atât este mai severă boala. Odată cu instituirea tratamentului și normalizarea funcției tiroidiene, nivelul de anticorpi scade și poate chiar să se negativeze.
Pentru a vedea cum arată tiroida și a măsura volumul se va efectua o ecografie tiroidiană. Această examinare nu presupune nicio pregatire specială .
Mai rar poate să fie nevoie să se efectueze o scintigrafie tiroidiană. Aceasta este o examinare radiologică specifică și poate să indice dacă hipertiroidismul este determinat de Basedow sau alte boli.
Cum se tratează boala Basedow?
Există 3 opțiuni de tratament, medicul optând pentru una din ele în funcție de particularitățile fiecărui pacient.
- Tratamentul medicamentos cu antitiroidiene de sinteză
Preparatele folosite sunt metimazolul (denumirea pe piata a preparatului fiind Thyrozol) sau propiltiouracil (se utilizează mult mai rar). Aceste medicamente blochează tiroida, facând-o să nu mai producă hormoni tiroidieni. Doza se va stabili în funcție de nivelul hormonilor tiroidieni și va fi adaptată la început la interval de 1-2 luni, în funcție de simptome și nivelul hormonilor din sânge.
De obicei tratamentul durează 12-24 luni, după acest interval 1/3 din pacienți vor intra în remisie (aceasta înseamnă că odată ce se oprește tratamentul, hipertiroidismul nu revine deși uneori poate să reapară după luni sau ani). Uneori tratamentul poate fi menținut în doza mică mai mulți ani pentru a reduce riscul de reapariție a bolii. Probabilitatea intrării în remisie este mai mare cu cât hipertiroidismul este mai puțin sever, la cei peste 40 ani, la femei și cu cât volumul tiroidian este mai mic.
Pot să apară și reacții adverse. Cele mai frecvente sunt erupția cutanată, mâncărime, dureri articulare, greață, icter (colorație galbenă a pielii). Dacă acestea apar anunțați medicul dumneavoastră.
Foarte rar medicația poate să impiedice organismul să producă globule albe, celulele care luptă împotriva infecției. Apariția acestei reacții adverse este sugerată de apariția febrei sau dureri de gât. Dacă apar, este indicată oprirea medicației și adresarea la medic. Se va efectua o determinare a globulelor albe și tratamentul poate fi reluat dacă analizele arată că numărul globulelor este normal.
La această medicație se pot adăuga beta blocante, medicamente care ajută în controlul simptomelor.
- Tratamentul cu iod radioactiv
Acesta se administrează sub formă de capsulă sau lichid. Odată administrat se concentrează în tiroidă și distruge țesutul tiroidian hiperactiv, efectul apărând în câteva săptămâni sau luni. Pacienții pot fi reticenți când aud cuvântul radioactiv, însă iodul se folosește de zeci de ani și s-a dovedit eficient și sigur.
Este contraindicat la femeile însărcinate și cele care alăptează. După administrare se va evita contactul strâns cu alte persoane, mai ales copii și femei însărcinate. Unii pacienți nu răspund la tratament continuând să aibă hipertiroidism. În acest caz se poate repeta administrarea sau se poate opta pentru altă metodă de tratament. Majoritatea pacienților dezvoltă hipotiroidism care va fi corectat prin administrarea de hormoni tiroidieni.
Dacă există probleme oculare, acestea pot fi agravate de iod mai ales la fumatori. Medicul poate recomanda tratament pentru prevenirea acestora sau uneori la acesti pacienți iodul nu se administrează.
- Tratamentul chirurgical
Constă în îndepărtarea totală a glandei tiroide. Este un tratament definitiv al hipertiroidismului, postoperator fiind necesar tratamentul cu hormoni tiroidieni pentru tot restul vieții.
Atât iodul cât și intervenția chirurgicală se efectuează când funcția tiroidiană este adusă în limite normale prin tratament medicamentos.
Urmărirea pacienților se efectuează prin determinarea nivelului hormonilor din sânge și ecografie tiroidiană. Inițial evaluarea se efectuează la 1-3 luni, ulterior la intervale mai mari.
Dacă apar simptome de hipotiroidism (oboseală, dureri musculare, constipație, creștere în greutate, intoleranță la frig) medicul poate să recomande efectuarea analizelor mai repede.
Situații speciale
Sarcina – în sarcină prima linie de tratament o reprezintă tratamentul medicamentos cu propiltiouracil în primul trimestru apoi cu metimazol. În general boala se ameliorează pe parcursul sarcinii însă poate să se agraveze după naștere. Pe perioada alăptării este necesară adaptarea dozelor.
Anticorpii prezenți la mamă pot să treacă prin sânge la făt și este necesar ca nou-născutul să fie monitorizat. În general efectele asupra fătului sunt ușoare și se pot trata ușor.
