Cancerul ovarian este al 8lea cel mai frecvent cancer la femei, reprezentând a 5a cauza de deces prin cancer la femei în Europa. Anual sunt diagnosticate 66693 cazuri noi în Europa și sunt înregistrate 44053 decese cauzate de cancerul ovarian. În 2020 în România s-au înregistrat 5302 cazuri noi și 1121 decese cauzate de cancer ovarian.
Cancerele ovariene pot fi clasificate (din punct de vedere histologic) în :
- Tip I: endometroid, cu celule clare, mucinos și seros de grad redus
- Tip II: seros de grad înalt.
Cele de tip II reprezintă aproximativ 70% dintre cancerele ovariene; dintre acestea <5% sunt în stadiul I la momentul diagnosticului, iar supraviețuirea la 5 ani este de 40%.
Cele de tip I reprezintă aproximativ 30% dintre cancerele ovariene; dintre acestea >60% sunt în stadiul I la momentul diagnosticului, iar supraviețuirea la 5 ani este cuprinsă între 78%-85%.
Cine ar trebui să facă controale regulate?
Există o serie de factori de risc ce cresc probabilitatea de apariție a cancerului ovarian:
- Vârsta înaintată
- Factorul genetic: istoricul familial de cancer ovarian/sân – moștenirea genelor BRCA 1și/sau2 – prezența acestora crește riscul atât pentru cancerul ovarian, cât și pentru cel mamar; sindrom familial Lynch II (cancer colorectal nonpolipoid, cancer de endometru și de ovar)
- Menarha (instalarea ciclului menstrual) precoce/menopauza tardivă
- Nuliparitate (femeile fără copii).
Pacientele cu cancer ovarian limitat la nivelul ovarului pot avea puține simptome sau pot fi chiar asimptomatice, ceea ce face ca diagnosticul clinic de cancer ovarian precoce să fie mai dificil de stabilit. Simptomele sunt în general asociate cu stadiul avansat al bolii și pot include: dureri abdominale sau pelvine, modificări ale tranzitului intestinal (diaree/constipație), balonare, senzație de sațietate precoce, scădere în greutate, oboseală, astenie, sângerări vaginale neobișnuite, dureri în timpul contactului sexual. În unele cazuri de cancer ovarian avansat, ascita, masele tumorale abdominale pot determina creșterea circumferinței abdominale, senzația de balonare, greață, dispepsie, senzația de sațietate precoce. Uneori pot fi prezente adenopatii (mase ganglionare) în regiunile inghinală, axilară sau fosa supraclaviculară.
Diagnosticul carcinomului ovarian presupune evaluare clinică completă, investigații imagistice, determinarea markerului CA125. Diagnosticul de certitudine este stabilit în urma examenului histopatologic, iar stadializarea cancerului ovarian este chirurgicală. Markerul tumoral CA125 prezintă valori crescute în aproximativ 80% cazuri de carcinom ovarian avansat, însă acest procent scade până la aproximativ 50% în cazul stadiilor incipiente. Deși CA 125 nu e utilizat ca marker de screening, o valoare crescută inițială poate fi utilizată pentru monitorizarea ulterioară a răspunsului la tratament. Trebuie menționat faptul că acest marker are o specificitate relativă pentru carcinoamele ovariene, o valoare crescută putând fi întalnită și în alte afecțiuni maligne (cancer pancreatic, de colon, mamar, limfon nonhodgkin), dar și în unele afecțiuni benigne (endometrioză, boală inflamatorie pelvină, chisturi ovariene).
Ce fac ca să depistez din timp un cancer ovarian?
Ecografia abdominală și pelvină este de obicei prima investigație imagistică recomandată atunci când se suspicionează cancerul ovarian.
Computer tomografia este utilizată de rutină pentru a determina extensia bolii și pentru a ghida planificarea intervenției chirurgicale. Pentru a identifica posibilele revărsate pleurale sau extensia bolii deasupra diafragmului se recomandă efectuarea unui CT toracic.
Tratamentul în cazul cancerului ovarian depinde de mai mulți factori: dimensiunea tumorii, tipul tumorii, stadiul bolii, starea generală de sănătate a pacientei, dorința pacientei de a mai avea copii.
Scopul intervenției chirurgicale este reprezentat de rezecția formațiunii tumorale și stadializarea adecvată; aceasta din urmă va oferi informații prognostice și va defini dacă va fi necesară chimioterapia sau nu.
Atunci când starea generală și volumul tumoral sugerează probabilitatea unei intervenții chirurgicale optimale, pacientele vor fi operate în prim timp. În caz contrar, se va administra inițial chimioterapie neoadjuvantă (după confirmarea histologică prealabilă a cancerului ovarian, de trompă uterină sau peritoneală primitivă). Aceste paciente vor fi reevaluate, de obicei după 3 cicluri de chimioterapie și în cazul unei reevaluări favorabile, vor beneficia de chirurgie citoreductivă.
În funcție de gradul histologic și subtip, aproximativ 30% dintre pacientele diagnosticate cu cancer ovarian epitelial aparent precoce vor fi de fapt stadii avansate după stadializarea chirurgicală adecvată.
În cazul pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian stadii incipiente (IA, IB, grad 1 de malignitate) care doresc prezervarea fertilității, intervenția chirurgicală poate fi reprezentată de excizia ovarului afectat, urmată de o urmarire riguroasă (examen clinic pelvin și general, imagistic, monitorizarea CA125).
Chimioterapia este o formă de tratament sistemic, ce constă în administrarea unor medicamente care distrug celulele canceroase. Chimioterapia poate fi administrată ca monoterapie (un singur citostatic) sau ca polichimioterapie (combinații de mai multe citostatice). De asemenea, chimioterapia poate fi administrată preoperator (pentru a scădea volumul tumoral și a crește rata de success a intervenției chirurgicale) sau postoperator (în funcție de anumite caracteristici, ca de ex: orice grad 3, histologie cu celule clare). Pe lângă chimioterapie, în tratamentul carcinomului ovarian pot fi utilizați Bevacizumab (anticorp monoclonal umanizat, antiangiogenic – anti VEGF ) sau Olaparib/Niraparib/Rucaparib (inhibitori PARP). Inhibitorii PARP (poli-ADP-ribozo-polimerazei) reprezintă o nouă etapă, tot mai importantă, în terapia carcinomului ovarian, având indicații în diferite linii de tratament.
