autor: av. Mihaela Cristea
Pe data de 28 septembrie este sărbătorită, la nivel mondial, Ziua Internațională a Dreptului de a Ști. Ziua Internațională a Dreptului de a Ști a fost declarată relativ recent, în anul 2002, și a fost rezultatul acțiunilor principalelor organizații internaționale nonguvernamentale preocupate de accesul cetățenilor la informațiile publice.
Dreptul de Ști și de a fi informat este cu atât mai important în domeniul sănătății, guvernat de principiul general al respectării drepturilor fundamentale ale omului.
Regulile legale aplicabile în domeniul sănătății sunt reglementate de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a Codului de Deontologie Medicală precum și a Normelor de aplicare a acestor dispoziții legale.
Orice persoană are dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale.
Sănătatea omului este țelul suprem al actului medical care se va face întotdeauna cu respectarea strictă a demnității umane ca valoare fundamentală a obligației profesionale.
Orice pacient are dreptul de a ști care sunt obligațiile dar și drepturile medicului pe care l-a ales.
Orice persoană are dreptul de a beneficia de asistență medicală, însă nicio asistență medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză cu privire la acesta.
Cu toate acestea, actul medical nu este întotdeauna unul obligatoriu pentru medic.
Medicul are independența profesională absolută recunoscută de lege precum libertatea absolută a prescripțiilor și actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele competenței sale, și nicio conduită a pacientului nu poate încălca aceste drepturi legale ale medicului.
Cu excepția situațiilor de urgență, medicul poate refuza acordarea de îngrijiri medicale pacientului, din motive personale sau profesionale temeinice.
Pe de o parte, medicul are libertatea de a aprecia, după criterii subiective, în conformitate cu cunoștințele și abilitățile sale, cu respectarea obligațiilor profesionale și a regulilor de conduită, dacă prin acordarea asistenței medicale nu există riscul evident de înrăutățire a stării de sănătate a persoanei căreia i se acordă asistență medicală. În acest caz, medicul are dreptul legal de a refuza actul medical solicitat de pacient.
Totodată, medicul are dreptul a refuza actul medical în cazul în care consideră, în mod liber și subiectiv, că diagnosticul sau tratamentul la care urmează să fie supusă persoana în cauză nu fac parte din specialitatea sau competența sa profesională. În această situație medicul va îndruma pacientul către un alt medic, furnizând toate datele medicale obținute care justifică decizia sa de acordare a asistenței medicale de către un alt medic
Nu în ultimul rând, medicul are dreptul de a refuza actul medical în situația în care pacientul manifestă o atitudine ostilă și/sau ireverențioasă față de medic. În acest caz medicul îl va notifica pe pacient cu privire la intenția sa de încetare a relației profesionale, acordând pacientului timp pentru a găsi o altă alternativă medicală.
În exercitarea profesiei sale, medicul nu poate niciun moment să refuze un act medical pe motive de discriminare, inclusiv în ceea ce privește starea de sănătate sau șansele de vindecare ale pacientului.
Cu toate acestea, medicul nu va garanta niciodată vindecarea afecțiunii pentru care pacientul i s-a adresat. Medicul are obligația de a depune toate diligențele necesare pentru tratarea pacientului, să acționeze cu bună credință și în conformitate cu competențele sale profesionale, însă obligația sa este una de diligență și nu de rezultat. Medicul nu poate garanta pacientului un rezultat ci doar că va folosi toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis. Medicului însă nu are dreptul să impună pacientului opiniile sale personale, indiferent de natura acestora.
Astfel, deși dreptul persoanei de a beneficia de asistență medicală este un drept fundamental, acesta nu este și un drept absolut, care depinde doar de dorința pacientului. Este un drept care se va realiza cu respectarea drepturilor și obligațiilor atât ale pacientului cât și ale medicului.
Relația medicului cu pacientul său va fi întotdeauna una exclusiv profesională și se va clădi pe respectul medicului față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de suferință. Dreptul pacientului de a Ști care sunt principiile care stau la baza relației medic-pacient pot îmbunătăți relația profesională dintre aceștia și pot transforma actul medical într-u raport corect și eficient.
